Close

Scaiul dracului Recomandările privind utilizarea medicinală a acestei plante vizează afecţiuni ale inimii și ale reţelei aferente acesteia, precum și afecţiuni pulmonare. Extractul din rădăcină de scaiul dracului este diuretic și depurativ.

Aceasta varietate de scai este flora spontana si este raspandit in Europa de Sud. In Romania se dezvolta pe pasiunile uscate. Tulpina este aproape globulos ramificata si albicioasa, de altfel ca intreaga planta. Frunzele sunt rigide, sectate si spinoase. Florile sunt mici, albe, cresc grupate in inflorescente in varful tulpinilor si sunt inconjurate la baza de frunzulite mici si tepoase si infloreste vara tarziu. fructele sunt mici si acoperite de spini.

In fitoterapie este utilizat rizomul ce se recomanda a fi recoltat in perioada infloririi plantei.

In componenta plantei se gasesc urmatoarele substante: saponozide, tanoizi, zaharuri, acid cafeic, acid clorogenic, cantitati mici de ulei volatil, poliine – felcarinona.
Principalele proprietati ale plantei sunt: diuretic, vezicala, tonic, colagog si emenagog.
Uz intern:
– anorexie, balonari abdominale, blenoragie, diaree, dureri de stomac,  excitabilitate nervoasa, litiaze vezicale sau urinare, paradontoza,  ulcer stomacal – sub forma de decoct de rizom.
Uz extern:
– acnee, afectiuni cutanate cronice, edeme, paradontoza, rani – sub forma de comprese locale cu decoct de rizom.