Close

Curba demografică ”îmbătrânește” în mod susținut, fiind însoțită, la o mare parte din această categorie de patologie degenerativă – de exemplu, 10% din segmentul mai sus menționat manifestă modificări semnificative de memorie, din care jumătate au boala Alzheimer. Sindromul inflamator, cu patologie degenerativă, însoțește vârstele înaintate alături de bolile cronice. Acest tip de inflamație cronică sistemică se deosebește de inflamația acută, care dispune de nivele înalte de mediatori proinflamatori, care imprimă pacientului o simptomatologie severă.

Modificările raportate la vârstă se definesc prin 9+3 caracteristici celulare și moleculare, după cum urmează:

  1. Instabilitate genomică;
  2. Atriția telomerilor;
  3. Modificări epigenetice;
  4. Pierderea proteostazei;
  5. Dereglarea sensibilității la nutrienți;
  6. Disfuncția mitocondrială;
  7. Îmbătrânirea celulei;
  8. Epuizarea celulelor stem;
  9. Comunicare intercelulară deficitară.

Lopez Otin a mai adăugat încă trei caracteristici:

  1. Macroautofagie incompletă;
  2. Disbioză;
  3. Inflamația cronică.

Sindromul inflamator la vârstnici este însoțit de marcheri inflamatori sanguini și predispune la comorbidități cronice. Patogenia bolilor cronice se construiește pe susceptibilitate genetică, obezitate centrală, intestin permeabil, modificări de microbiom, bătrânețe celulară, stres oxidativ produs de mitocondriile disfuncționale și infecțiile cronice. Sindromul inflamator la pacienții gerontologici constituie un factor de risc în evoluția bolilor cardiovasculare, bolilor renale, diabetului zaharat, cancerului, depresiei, demenției, sarcopenie. Acești pacienți, cu comorbidități, necesită monitorizare și evaluare clinică după administrarea de antiinflamatoare nonsteroide, atât pentru inhibitorii de cox1, cât și pentru inhibitorii de cox2.

Patologia inflamatorie cronică este însoțită în numeroase cazuri de dureri, mai mult sau mai puțin, accentuate. Sindromul dureros necesită atenție specială pentru a evita efectele adverse ale produselor antiinflamatoare (sângerări gastrointestinale, afectare renală, hepatică, etc.

Unul din factorii majori in cursul imbatranirii – dereglarea raspunsului imun, care duce la un status de inflamatie sistemica cronica. Dintre factorii proinflamatori, mentionam: citokinele si chemokinele, implicati in procesul inflamator si de imuno-senescenta.

Inflamatia raportata la varsta se defineste la nivel  celular si sistemic. Procesul inflamator declanseaza tulburari cronice ca: aterosceroza, diabetul de tip II, obezitatea, sarcopenia si boala Alzheimer. La nivel molecular, factorul nuclear (NF)-kbeta este recunoscut ca declansatorul procesului inflamator. Astfel, produce cresterea activitatii genelor proinflamatoare TNF-alfa /beta, Ils (Ibeta), IL2 si IL6, chemokine si moleculele de adeziune (Ams). De asemenea, creste si proteina C reactiva, IL6 si TNF alfa.

Se pare ca NF-kbeta este factorul transcriptional, cel mai atasat de imbatranire.

Studiile despre imbatranire au demonstrat ca NF-kbeta este extrem de sensibil la stresul oxidativ si la statusul redox, ceea ce duce la cresterea MAPK-ului (mitogen-actived protein kinase). Activarea cronica ă NF-k beta induce inflamatie hipotalamica, care afecteaza metabolismul intregului corp, ca si functiile endocrine – metabolismul glucozei si cel lipidic.

Al doilea nivel, celular, modificarile raportate la varsta sunt asociate cu macrofagele. Datele din literatura arata ca exista o activitate ă macrofagelor in timpul imbatranirii, in special abilitatea de ă produce citokine proinflamatorii. Acest efect poate fi atribuit stresului oxidativ, care afecteaza macrofagele imbatranite. S-au constat cresteri in migrarea macrofagelor si infiltrarea lor in diferite tesuturi, in special in cel adipos. S-au comunicat infiltratii cu macrofage in ficat, muschi, rinichi si cord.

Aceasta crestere cronica a infiltratilor de macrofage, declanseaza procese inflamatorii la nivel tisular si este insotita si de cresterea de neutrofile, ca si de celulele B si T. Tesutul adipos este factorul major in dezvoltarea sindromului metabolic din timpul imbatranirii, deoarece grasimea visceralaeste asociata cu nivele de citokine proinflamatorii la nivel foarte ridicat, astfel infiltrarea cu macrofage in tesutul adipos este responsabil pentru productia locala si sistemica de citokine proinflamatorii, fiind factorul major in inflamatia cronica si in problemele metabolice la pacientul gerontologic.

Procesul inflamator joaca un rol important in patologia aterosclerozei. Recrutarea de leucocite implica cresterea citokinelor proinflamatorii care ulterior contribuie la complicatiile trombotice ale aterosclerozei: AVC-urile si infarctul miocardic.

Constatăm, la pacienții gerontologici, diminuarea procentului de apă din corp de la 61% la 53%, diminuarea masei musculare de la 19% la 12%, creșterea procentuală a țesutului adipos de la 26% – 33% la 38% – 45%, diminuarea albuminei serice de la 4,7% la 3,8%, diminuarea funcției renale de la 100% la 50-60 % și a funcției hepatice de la 100% la 50-70%.

Aceste resetări funcționale ne ghidează spre utilizarea susținută a terapiei topice de antiinflamatoare naturale – OrtoGel; Kinetic Gel – utilizate la pacienții cu patologie inflamatorie, atât acută cât și cronică (politraume, ortopedie, neurochirurgie), în cadrul secției de terapie intensivă. Utilizarea acestor antiinflamatoare a diminuat sindromul inflamator fără să intervină complicații, soluție susținută în practica medicală. Prin aplicarea acestor geluri, la nivel cutanat, s-a evitat impactul asupra tractului digestiv și a ficatului ceea ce a permis ca evoluția pacientului să fie fără complicații.

Potențarea activității Ortogelului se face cu utilizarea inițială a Maxflurex-ului, pe aceeași suprafață cutanată pe care urmează să se aplice Ortogelul, după aproximativ 10 minute. În funcție de gravitatea sindromului inflamator aplicațiile se vor face de 2-4 ori pe zi, în funcție de evoluția pacientului, fără limită de vârstă, punându-se astfel în valoare suprafața cutanată, care absoarbe principii antiinflamatoare naturale, cu efecte terapeutice incontestabile fără să fim timorați de efectele secundare ce apar la produsele de sinteză.

Ortogel si maxFLUrex le-am utilizat o perioada indelungata, pacientii de terapie intensiva in mod deosebit- politraume, neurochirurgie, stari septice, stari febrile Acest cuplu de forta ă permis depasirea momentelor critice prin efectul antiinflamator remarcabil , ca si prin eliminarea din periferie somatica ă produselor catabolice, citokinelor, radicalilor liberi, etc. Vasodilatatia periferica produsa initial de maxFLUrex si continuata cu administrarea de Ortogel, cu principii active antiinflamatorii de exceptie ă functionat ca o POMPA DE SUCTIUNE pentru toxinele din periferie. Rezultatele practice pe sute de pacienti veniti in stare extrem de grava, ne ofera posibiliattea sa confirmam ca la acesti pacientii

Dr. Sorin Godeanu