O ecuatie care a asteptat peste 100 ani pentru a fi rezolvata (solutie paradontoza, naturala)
Autori: dr Sorin Godeanu medic primar ATI
acad prof dr Constantin Ionescu Targoviste
dr Doina Marin medic primar ATI
dr Tomeea Ionescu medic stomatolog
S-a constatat ca boala parodontala, cu diferite grade de complexitate, afecteaza aproape 100% din populatie in jurul varstei de 40 ani. Studiile epidemiologice confirma rolul factorilor etiologici, in debutul si evolutia bolii parodontale, remarcandu-se corelatia dintre igiena buco-dentara, patologia generala, varsta cu suprapunerile unor circumstante fiziologice – pubertate, sarcina, menopauza, dar de multe ori si cu interferenta unor boli grave: diabet zaharat, boli cardiovasculare si, nu in ultimul rand, ereditatea.
Stabilim din start faptul ca parodontopatiile reprezinta primul stadiu – la nivel cavitatii bucale care ulterior, este posibil sa se extinda la nivelul sistemului nervos central sub forma unei boli degenerative – dementa Alzheimer, care se manifesta in marea majoritate la pacientii cu varste peste 65 ani.
In parodontopatie se constata distrugerea ligamentului parodontal cu pierderea fixarii dintre gingii si structurile dentare dure, putand duce la penetrarea microorganismelor in spatial creat si trecerea lor in curentul sanguin. Numeroase substante de origine bacteriana patrund in tesutul gingival conjuctiv, declansand sindromul inflamator. In spatiu protejat, subgingival, prolifereaza Porphyromonas Gingivalis inducand formarea de biofilm polimicrobian.
Porphyromonas Gingivalis secreta factori virulenti care declanseaza inflamatia si degradarea tesuturilor parodontale la suprafata dintelui. Reactia inflamatorie distruge osul alveolar si produce detasarea gingiei de suprafata dintelui. Ulterior, santul gingival se adanceste formand buzunare parodontale care asigura mediul favorabil anaerob pentru inmultire, in speta pentru Porphyromonas Gingivalis si alte bacterii anaerobe, asigurand un biofilm polimicrobian pentru expansiune si exarcerbarea procesiului patologic.
Porphyromonas Gingivalis este implicata in parodonpatia cronica (in 85,75% din cazuri), iar placa subgingivala, cu bacteria mentionata, evita sistemul imun al gazdei, suprimand distrugerea bacteriei. Bacteria Porphyromonas Gingivalis dispune de multiplii factori virulenti si, impreuna cu alte bacterii parodontale, duc la dezvoltarea unui biofilm care contribuie la cresterea patogeniei comunitatii microbiene orale si se creaza astfel un mediu protector rezistent la imunitatea gazdei si la tratamentul antimicrobian, care conform datelor din literature, poate creste rezistenta pana la 1000 ori, la tratamentul antibiotic sau cu Clorhexidina.
Porphyromonas Gingivalis genereaza vezicule externe membranare de dimensiuni nanometrice (20-400 nm), care contin proteine citoplasmatice, enzyme proteazice, mediatori moleculari implicati in procese biologice multiple cu interactiuni interbacteriene, interactiuni gazda – bacterii, formarea de biofilm, cu rezistenta antimicrobiana si imunomodulare. Porphyromonas Gingivalis declanseaza secretia de cytokine proinflamatorii, din celulele gazdei, incluzand TNFalpha, IL 1beta, IL-8, IL-6 si macrophage inflammatory proteins (MIP alpha).
Este foarte important de subliniat ca aceste vezicule membranare externe joaca un rol pivot in translocarea factorilor virulenti din periferie (cavitatea orala) in sistemul nervos central (organ tinta – creier), declansand boala Alzheimer.
In ultimii ani, s-au facut corelatii anatomo – clinice intre parodontopatiile cronice cu boala Alzheimer si s-a constat producerea de amyloid (in creier) insotita de diminuarea cognitiva si instalarea dementei. Se pare ca este implicata flora disbiotica orala, in speta Porphyromonas Gingivalis, un agent oportunistic pathogen, principalul factor etiologic al bolii Alzheimer.
Infectia experimentala orala, la soarecii cu Porphyromonas Gingivalis, a demonstrat colonizarea creierului cu germeni si, in acelasi timp, acumularea de amyloid beta.
Boala Alzheimer este cea mai raspandita boala neurodegenerativa, in proportie de 66-80 % din cazurile de dementa afectand, in special, persoanele in varsta (10% din pacientii de 65 ani si 35% din cei cu varsta de peste 85 ani).
Boala Alzheimer prezinta histologic agregate de placi proteice – in speta acumulare de amyloid beta extracelular, cunoscute sub denumirea de placi amyloide, precum si proteinele fosforilate tau intracelular (asa zisele ghemotoace neurofibrilare din interiorul neuronilor).
Studiile pe animale si in vitro au demonstrat ca aceste vezicule eliberate de Porphyromonas Gingivalis strapung bariera hematoencefalica invadand endoteliul microvascular cerebral, degradand jonctiuniile proteice stranse, ca de exemplu zonula occludens. Aceste distrugeri ale barierei hematoencefalice creste permeabilitatea permitand mediatorilor inflamatori, leucocitelor, factorilor bacterieni virulenti – posibil si Porphyromonas Gingivalis, de a intra in creier pe cale paracelulara. Ajung astfel in hipocamp, cortex, ventriculii cerebrali, plexul coroid si, astfel, afecteaza memoria si capacitatea de invatare, activeaza astrocitele si microglia, declansand neuroinflamatia, prin actiunea factorilor virulenti.
Recent s-a propus un mecanism de eliberare a acestor vezicule care contin enzime proteazice. Aceste vezicule contin gingipaina si alti factori virulenti, care penetreaza creierul . Exosomii obtinuti de la donatorii umani cu parodonpatie cronica au indus interleukina 1beta si interleukina 6 crescand permeabilitatea barierei hematoencefalice. Aceasta sugereaza ca exozomii microbieni pot disemina din cavitatea orala si transporta factori virulenti ai bacteriei Porphyromonas Gingivalis spre creier. Atasamentul bacteriei Porphyromonas Gingivalis de tesutul gingival este asigurat prin fimbriile bacteriene care se extind de la membrana externa a bacteriei microbiene.
Fimbriiile bacteriene permit atasarea bacteriei la diverse celule ale gazdei – epiteliale, macrofage, dendritice. Prin activitatea lor, fimbriile produc atasarea bacteriei Porphyromonas Gingivalis de alte bacterii, contribuind la stabilitatea biofilmelor polimicrobiene dentare. Fimbriile mari declanseaza raspunsul inflamator prin migrare transendoteliala si activarea monocitelor si macrofagelor, rezultand secretia de citokine proinflamatoare: IL1 beta, IL 6, IL8, TNFalpha.
Alti factori inflamatori, lipopolizaharidele, sunt factori structurali majori ai virulentei bacteriene, fiind componente ale membranei gram negative.
Intr-un studiu recent, Porphyromonas Gingivalis stimuleaza celulele microgliale prin supradozarea citokinelor proinflamatori, incluzand IL1beta, IL6, IL17, IL23.
Un numar crescut de studii au identificat legaturi intre Porphyromonas Gingivalis si lipo-polizaharide, implicate in patologia bolii Alzheimer. Lipo-polizaharidele au fost detectate in tesuturile cerebrale post mortem la pacientii cu boala Alzheimer, sugerand ca bacteria poate ajunge la creier in timpul vietii. Lipo-polizaharidele pot intra in creier prin mecanisme diferite, de exemplu prin fagocitoza de catre celulele imune periferice care adera la celule endoteliale ale barierei hematoencefalice si penetreaza in creier.
In aceasta ordine de idei, lipo-polizaharidele distrug homeostazia amiloidului beta prin cresterea productiei de amiloid beta si reducerea degradarii sale.
Lipo-polizaharidele induc hiperfosforilarea proteinelor tau, prin declansarea sintezei si eliberarii de interleukina 1beta – mediator proinflamator. Lipo-polizaharidele induc neurotoxicitatea si neurodegenerarea prin exarcerbarea productiei de ROS, amplificand stresul oxidativ cu scaderea sensibilitatii la insulina si disfunctie mitocondriala. Lipo-polizaharidele induc sinteza de citokine proinflamatorii IL1 beta, IL6, TNFalpha, IL8, IL17, IL23.
Gingipainele, printre factorii virulenti extrem de activi, sunt enzime cunoscute care actioneaza la suprafata celulei, responsabile pentru 85% din activitatea proteolitica pe care o exercita Porphyromonas Gingivalis. Ele sunt esentiale pentru supravietuirea bacteriei Porphyromonas Gingivalis. Facilizeaza colonizarea tesuturilor gazdei si degradarea tisulara. Bacteriile folosesc gingipainele pentru procurarea de nutrienti, prin desfacerea proteinelor gazdei in peptide mai mici. Gingipainele participa la agregarea altor bacterii parodontale, prin dezvoltarea unui complex biofilm polimicrobian, contruibuind la dereglarea mecanismelor imune ale gazdei, prin degradarea receptorilor cerebrali. Gingipainele degradeaza complementul C3, C5 inhiband depunerea de C3 beta pe celula bacteriana. Aceste mecanisme declanseaza inflamatia disbiotica. Efectele gingipainei contribuie la permeabilizarea barierei hemato-encefalice prin degradarea jonctiunilor stranse de proteine, facilitand intrarea bacteriei in parenchimul cerebral.
O bariera hematoencefalica compromisa permite intrarea de celule imune, mediatori inflamatori si substante neurotoxice in creier. Este mecanismul prin care gingipaina contribuie la inflamatia si distrugerea neuronilor, provocand procese neurodegenerative.
Boala parodontala reprezinta un grup de infectii, la nivel oral, produse de flora patogena orala care formeaza un biofilm poimicrobian pe suprafata dintilor si, in acelasi timp, distrug suportul dental conjuctiv. Boala poate fi sezizata si in fazele ei initiale (gingivita) sau o putem descoperii cand deja s-au produs modificari grave de tesut conjuctiv cu formarea asa numitelor buzunare parodontale si distrugerea ligamentelor de fixare a dintilor.
Dintre cele 700 de specii bacteriene, aflate in cavitatea orala, mentionam:
Porphyromonas Gingivalis – o bacterie gram negativ anaerob, agent etiologic care contribuie in mod major la geneza parodontitei cornice. Aceasta bacterie produce o multitudine de factori virulenti care distrug tesuturile parodontale, direct sau indirect, printr-un proces inflamator agresiv. Aceasta bacterie este localizata in spatial subgingival si initiaza evolutia bolii parodontale.
Lumea medicala a avut nevoie de foarte mult timp ca sa poata intelege faptul ca boala parodontala, asa cum este ea, are legaturi profunde cu geneza bolii Alzheimer. O sa spuneti, ca este doar o ipoteza, dar realitatea medicala a demonstrat ca aceasta bacterie capabila sa distruga structuriile parodontale (gingia, osul alveolar, ligamentul periodontal) poate sa afecteze si sa produca in final o afectiune catastrofala – boala Alzheimer, care efectiv, dizolva personalitatea umana, lipsindu-l pe individ de identitatea lui socio-profesionala, distrigund capacitatea cognitiv asociativa, reducandu-l la stadiul de ,,leguma”.
A trebuit sa treaca peste 100 ani ca sa se identifice acesti factorii care distrug bariera hematoencefalica si circuitele cerebrale, fenomene prin care personalitatea umana, in complexiatatea ei, dispare.
Fiind o boala neurodegenerativa, boala Alzheimer nu are tratament, deoarece neuronii sunt deja distrusi, in schimb, putem vorbi de prevenirea acestei boli prin monotorizarea infectiilor cu Porphyromonas Gingivalis. Putem pleca de la niste manevre simple de igiena bucala. O simpla utilizare a unor produse banale, in speta APA DE GURA AQUA CLAR AD, poate elimina riscul acestei boli, de gravitate extrema.
Ceea ce conteaza este distrugerea florei disbiotice: Porphyromonas Gingivalis, Prevotella si Forsythia, asa numita ,,TRIADA ROSIE”.
APA DE GURA AQUA CLAR AD, solutie adjuvant paradontoza, naturala – este special conceputa, avand extracte din plante atent selectionate, avand o activitate bactericida prin substantele active ale extractelor din compozitie si de asemenea dizolva biofilmul polimicrobian – un fenomen care contribuie la distrugerea sinergiilor patogenice ale florei disbiotice, din care face parte Porphyromonas Gingivalis.
AQUA CLAR AD este un produs care contine extracte din plante, precum:
◦ Catina (Hippophaë rhamnoides L. )- care are calitati bactericide pentru Porphyromonas Gingivalis si, in acelasi timp, distruge biofilmul polimicrobian. S-a stabilit prin studii internationale, ca apa de gura cu extract alcoolic de catina, este la fel de eficienta ca solutia cu Clorhexidina. De asemenea, s-a identificat modularea raspunsului imun, la extractul alcoolic de catina, prin inhibarea productiei de citokine proinflamatorii: IL1beta, IL6, IL8.
◦ Brusturele (Arctium lappa) – efecte inhibitorii asupra bacterilor gram negative. Extractul alcoolic de brusture, are efecte inhibitorii contra bacteriilor gram negative si produce eradicarea biofilmelor polimicrobiene din cavitatea bucala.
◦ Ceaiul verde – efect antibacterian semnificativ prin catehinele care inhiba activitatea proteazelor de tip cisteina, care distrug tesutul periodontal.
◦ Macesul (Rosa Canina) – prin compusii bioactivi (polifenoli, vit C, nanovezicule derivate din planta, care pot transporta agenti antibacterieni direct la locul infectiei si flavonoide) pot suprima proliferarea bacteriilor, de tip Porphyromonas Gingivalis, reduc formarea biofilmului polibacterian si structurii protectoare care fac bacteriile rezistente la tratament. Este un puternic antioxidant, diminua stresul oxidativ, inflamatia si moduleaza microbiomul intestinal.
◦ Cimbrul (Thymus vulgaris) – antibacterian, distruge biofilmul polibacterian protector. Poate activa reactiile imune inducand un raspuns inflamator competent din partea gazdei.
◦ Ghinda (Quercus robur) – extractul alcoolic din ghinda. Bogat in tanini si trateaza parodontita prin compusii fenolici: acizii fenolici – acidul elagic, galic, protocatehic si vanilic. Compusul predominent fiind acidul elagic. Taninul are proprietati astrigente, bactericide, antioxidant si antiinflamator. Proprietatile antibacteriene rezulta din inhibitia si dezactivarea proteinelor pentru a forma proteine stabile, insolubile. Efectul astrigent previne sangerarea in gura, asociata cu parodontopatia cronica progresiva.
Bibliografie:
◦ Alzheimer’s Disease and Porphyromonas gingivalis: Exploring the Links Ivana Shawkatova*,Vladimira Durmanova and Juraj Javor
◦ Institute of Immunology, Faculty of Medicine, Comenius University in Bratislava, Odborarske nam. 14, 811 08 Bratislava, Slovakia
◦ Noble, J.M.; Borrell, L.N.; Papapanou, P.N.; Elkind, M.S.; Scarmeas, N.; Wright, C.B. Periodontitis is associated with cognitive impairment among older adults: Analysis of NHANES-III. J. Neurol. Neurosurg. Psychiatry 2009, 80, 1206–1211. [Google Scholar][CrossRef][PubMed]
◦ Kamer, A.R.; Pirraglia, E.; Tsui, W.; Rusinek, H.; Vallabhajosula, S.; Mosconi, L.; Yi, L.; McHugh, P.; Craig, R.G.; Svetcov, S.; et al. Periodontal disease associates with higher brain amyloid load in normal elderly. Neurobiol. Aging 2015, 36, 627–633. [Google Scholar][CrossRef]
◦ Hu, X.; Zhang, J.; Qiu, Y.; Liu, Z. Periodontal disease and the risk of Alzheimer’s disease and mild cognitive impairment: A systematic review and meta-analysis. Psychogeriatrics 2021, 21, 813–825. [Google Scholar][CrossRef][PubMed]
◦ Asher, S.; Stephen, R.; Mäntylä, P.; Suominen, A.L.; Solomon, A. Periodontal health, cognitive decline, and dementia: A systematic review and meta-analysis of longitudinal studies. J. Am. Geriatr. Soc. 2022, 70, 2695–2709. [Google Scholar][CrossRef][PubMed]
◦ Singhrao, S.K.; Chukkapalli, S.; Poole, S.; Velsko, I.; Crean, S.J.; Kesavalu, L. Chronic Porphyromonas gingivalis infection accelerates the occurrence of age-related granules in ApoE−/− mice brains. J. Oral Microbiol. 2017, 9, 1270602. [Google Scholar][CrossRef]
◦ Ilievski, V.; Zuchowska, P.K.; Green, S.J.; Toth, P.T.; Ragozzino, M.E.; Le, K.; Aljewari, H.W.; O’Brien-Simpson, N.M.; Reynolds, E.C.; Watanabe, K. Chronic oral application of a periodontal pathogen results in brain inflammation, neurodegeneration and amyloid beta production in wild type mice. PLoS ONE 2018, 13, e0204941. [Google Scholar][CrossRef]
◦ Haditsch, U.; Roth, T.; Rodriguez, L.; Hancock, S.; Cecere, T.; Nguyen, M.; Arastu-Kapur, S.; Broce, S.; Raha, D.; Lynch, C.C.; et al. Alzheimer’s Disease-Like Neurodegeneration in Porphyromonas gingivalis Infected Neurons with Persistent Expression of Active Gingipains. J. Alzheimers Dis. 2020, 75, 1361–1376. [Google Scholar][CrossRef][PubMed]
