Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărți în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile fistulizate folosind mierea în aplicații locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de pește la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. În anul 1871 a fost descoperită invertaza, (o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Miere)
Mierea
- are proprietati antibacteriene si lupta impotriva infectiilor – unele studii au dovedit eficienta mierii in lupta cu mai multe tipuri de bacterii, inclusiv E.coli sau salmonella. Datorita acestei actiuni, mierea ajuta la vindecarea diverselor tipuri de infectii, inclusvi a celor de la nivelul pielii. Ajuta la vindecarea ranilor si ulceratiilor – acest beneficiu se datoreaza actiunii antibacteriene. Mierea combate proliferarea bacteriilor si va accelera refacerea tesuturilor care au suferit diverse tipuri de rani. Amelioreaza durerile de gat si tusea – pentru ca este un bun emolient, mierea ajuta la calmarea gatului iritat si a acceselor de tuse. In cazul tusei uscate, mierea de albine s-a dovedit a fi chiar un remediu la fel de precum medicamentele pe baza de dextrometorfan (substanta activa din majoritatea antitusivelor).
Există aproximativ 320 de soiuri diferite de miere, care variază în ceea ce privește culoarea, mirosul și aroma. Cele mai cunoscute tipuri de miere din România sunt mierea polifloră (cea mai populară, rezultată din nectarul mai multor flori, astfel fiind un sortiment de miere complet), mierea de tei, mierea de salcâm, mierea de coriandru, mierea de rapiță, mierea de floarea soarelui, mierea de mai (flori de primăvară), mierea de mană sau miere de pădure, mierea de mentă etc.
Conținutul caloric al mierii
Mierea este practic zahăr (conține carbohidrați în proporție de 95-97%) și este mai bogată în calorii decât zahărul alb obișnuit, folosit la gătit sau la copt.
Mierea este cu aproximativ 25% mai dulce decât zahărul deoarece conține un nivel mai crescut de fructoză. Cele mai importante zaharuri din componența mierii sunt reprezentate de fructoză – 40% și glucoză – 30%. Pe lângă acestea, conține 17% apă și cantități mici de vitamine și minerale.
O lingură de miere (aproximativ 20 de grame) conține:
- calorii: 64
- proteine: 0 grame
- grăsimi: 0 grame
- carbohidrați: 17 grame
- fibre: 0 grame
- zahăr: 17 grame
Deoarece este mai dulce, este posibil să fie nevoie de o cantitate mai mică atunci când este folosită ca înlocuitor. De asemenea, mierea adaugă o aromă pe care zahărul alb nu o are.
Proprietățile mierii
Mierea conține unele vitamine și minerale în cantități infime, inclusiv cantități mici de fier, zinc și potasiu
Mierea crudă nu este superioară mierii procesate din punct de vedere nutrițional sau al beneficiilor pentru sănătate. Cercetătorii au constatat că procesarea nu afectează valoarea nutritivă a mierii sau nivelul de antioxidanți
Beneficiile consumului de miere
Știința modernă găsește dovezi care să susțină multe dintre utilizările istorice ale mierii.
Vindecarea rănilor și a arsurilor
Conform studiilor științifice, mierea poate ajuta la vindecarea arsurilor, iar proteina defensin-1 din miere a ajutat la vindecarea rănilor. Există dovezi ce susțin faptul că aplicarea topica mierii a crescut, de fapt, riscul de infecție la persoanele cu diabet. De remarcat este faptul că multe produse, cum ar fi cremele de față, deodorantele și șampoanele, conțin miere în cantități variabile. Cu toate acestea, medicul trebuie consultat înainte ca o persoană să utilizeze mierea pe o rană sau o arsură.
Prevenirea refluxului gastroesofagian
Mierea ar putea ajuta la îndepărtarea refluxului acid. O revizuire din 2017 a cercetărilor clinice recente privind efectul mierii asupra sănătății a ajuns la concluzia că mierea poate ajuta la căptușirea esofagului și a stomacului, reducând, eventual, fluxul ascendent al acidului gastric și al alimentelor nedigerate. Această sugestie, însă, nu a fost susținută de cercetări clinice. Fluxul ascendent de acid gastric poate duce la boala de reflux gastroesofagian, inflamații, reflux acid și arsuri la stomac.
Combaterea infecțiilor
Conform studiilor, mierea de Manuka (un tip de miere originar din Noua Zeelandă) poate ucide bacteriile, deoarece conține proprietăți precum peroxidul de hidrogen și proteinele defensin-1. Autorii acestor studii au concluzionat că mierea de Manuka ar putea avea o activitate antibacteriană mai mare decât alte tipuri de miere.
Ameliorarea simptomelor de răceală și tuse
Mierea a fost mai eficientă decât un placebo în reducerea tusei copiilor în timpul nopții, conform studiilor științifice. Un alt studiu a evaluat dacă o soluție de miere și lapte ar putea trata tusea acută la copii. Autorii au concluzionat că soluția părea să fie cel puțin la fel de eficientă ca două produse fără prescripție medicală comercializate în acest scop.
Mierea a fost utilizată de-a lungul istoriei pentru a trata o gamă largă de boli, afecțiuni și leziuni cum ar fi:
- sughițuri;
- stres;
- slăbiciune;
- enurezis și urinarea frecventă;
- respirație urât mirositoare;
- efectele mahmurelii;
- dureri dentare la copiii mai mari de 1 an;
- eczeme și dermatită;
- tuse și astm;
- tulburări de somn;
- probleme de vedere;
- ulcere la stomac;
- diaree și dizenterie
- vărsături;
- tensiune arterială ridicată;
- obezitate;
- icter;
- artrită.
Studiile clinice nu au confirmat multe dintre aceste utilizări. Cu toate acestea, o revizuire din 2017 a cercetărilor clinice recente privind proprietățile mierii, a recomandat mierea ca tratament pentru diverse afecțiuni ale pielii, bazându-se pe proprietățile antibacteriene, antivirale, antiinflamatorii și antioxidante ale mierii.
Doar un specialist în domeniul sănătății poate stabili un plan de tratament și doar el poate integra sau nu mierea în recomandări.
Utilizările mierii
Mierea se poate folosi ca îndulcitor (în ceaiuri, alimente), poate fi și un probiotic natural, ceea ce înseamnă că ajută la hrănirea bacteriilor bune din intestin: o lingură de miere în ceai sau iaurt. Pentru că ea conține cantități mici de polen poate ajuta la construirea imunității la alergii în timp (o lingură de miere pe zi).
Mierea conține cantități mici de melatonină, un hormon care ajută la reglarea somnului: o lingură de miere cu un pahar de lapte cald înainte de culcare pentru a ajuta la îmbunătățirea somnului.
Deși există o multitudine de modalități în care mierea poate fi utilizată, este important ca aceasta să nu fie consumată în exces și nici să înlocuiască tratamentul (dacă acesta există) prescris de un medic. Un nutriționist sau un specialist în domeniul sănătății este cel mai în măsură să decidă cum poate fi integrată mierea în rutina zilnică a unei persoane, în funcție de nevoile sau afecțiunile acesteia.
PRODUSE CU MIERE: siropurile cu miere – gama SILVA (SUBTILIS, SOLARIS, PLANTALIUM, TEMPORIS – pe langa miere componenta principala fiind LEURDA-clorofila), gama cu Patlagina, Podbal si Ridiche neagra, Pulmoexpres, Pulmobiom (tot cu leurda – microbiom!), etc
Contraindicații miere
Mierea este probabil sigură pentru a fi folosită ca îndulcitor natural, antitusiv și ca produs pentru răni minore. Pentru bebelușii sub vârsta de 1 an nu este recomandată, pentru că mierea poate provoca o afecțiune gastrointestinală rară, dar gravă (botulism infantil), cauzată de expunerea la sporii Clostridium botulinum. Bacteriile din spori pot crește și se pot înmulți în intestinele unui bebeluș, producând o toxină periculoasă.
Unele persoane sunt sensibile sau alergice la anumite componente specifice din miere, în special la polenul de albine. Deși rare, alergiile la polenul de albine pot provoca reacții adverse grave și, uneori, fatale. Semnele și simptomele unei reacții includ:
- respirație șuierătoare și alte simptome astmatice;
- amețeli;
- greață;
- vărsături;
- slăbiciune;
- transpirație excesivă;
- leșin;
- ritmuri neregulate ale inimii (aritmii);
- înțepături după aplicarea locală;
- mierea ar putea afecta nivelul de zahăr din sânge.
Bibliografie:
- “Honey.” Mayo Clinic, 2020, www.mayoclinic.org/
WebMD Editorial Contributors. “Honey: Are There Health Benefits?” WebMD, WebMD, 16 Oct. 2020, www.webmd.com